Carti . Carti. Carti (I)

Banuiesc ca a vazut toata lumea clipul ,  Carti Te Fac Neprost  ! Daca nu , atunci iata  linkul mai jos . Mi s-a parut foarte bun si bine intentionat . Se potriveste bine cu postul meu de azi si listele de carti citite si dorite pe viitor .

Iata si doua intrebari cu raspunsul celor de la Sector 7 care au realizat acest clip , mi s-au parut bune de mentionat  .

 http://www.youtube.com/watch?v=s1eUO6u3RN4&hd=1

 Care este publicul căruia vă adresați în "Cărţi! Te fac neprost"?

Targetul nostru nu este cel căruia ne adresăm în clip. Din targetul nostru fac parte oameni care au citit și citesc. Poate scopul este să te facă mai încrezator în tine că citești și nu îți pierzi timpul spărgând semințe la metrou.

 Nu credem că cineva care nu citește de obicei va pune mâna pe o carte după ce va vedea clipul. Suntem destul de sceptici că va avea acest efect.

 Nu ne considerăm profesori sau superiori cuiva. Nu suntem militanți sau niște pseudo-intelectuali. Suntem acizi și știm să ne exprimăm prin umor, iar scopul este să te facem să râzi. Nu vrem să fim genul de pseudo-intelectuali care au o problemă cu cocalarii. Următorul episod poate fi despre mentalişti sau despre folkişti. Uneori ne luăm şi pe noi în glumă.

 Cum s-a născut ideea filmuleţului?

 Ideea ne-a venit de undeva din exasperarea din cauza știrilor despre cât de proști sunt unii în ziua de azi, că învățământul este la pământ, că tinerii nu mai citesc. Avem și mulți prieteni din liceu care ziceau ca îi plictisește cititul și fiindcă mai toti care suntem in grupul asta am cochetat cu publicitatea, ne-am propus să ne punem mințile la contribuție și să-i ajutăm pe tineri. Suntem și în perioada bacului și de-aia am vrut să îl lansăm acum.

Am gasit ieri un articol despre o carte pe care trebuie sa pun mana cat mai curand ( o sa va scriu imediat despre asta ) si  cred ca de acolo mi-a venit ideea sa fac un  post pe blogg despre ce carti am mai citit in ultimul timp , ce carti au mai ramas pe lista din 2013  si despre  lista cu carti de citit in 2014 .

 

Cateva din cartile  citite in 2013 pe care le recomand .  

Say it out loud – Adam Sutton 

     The  Memory Kepper’s Doughter

     Fiica tăcerii se traduce in romaneste  este  un roman ce are la bază o minciună. Povestea începe în anul 1964 când soția doctorului David Henry, Norah, naște gemeni. Din păcate doctorul observă la fetiță Sindromul Down și hotărăște să o înstrăineze.Așa că o dă pe micuța Phoebe asistentei, Caroline, ca să o ducă la un azil pentru persoane înapoiate mintal.

 Anii trec, Norah și David îl cresc pe Paul, fratele geamăn a lui Phoebe, fără ca Norah să știe că fiica lor a supraviețuit.Ea aflase de la soțul ei că micuța a murit la naștere și au trăit într-o minciună ani buni.

 Cu trecerea timpului, anii devin din ce în ce mai apăsători pentru David, în familia lui se instalează tensiune, soția și fiul se îndepărtează de el. Fiul devine chitarist și din cauza problemelor de familie, în adolescență ajunge să consume chiar droguri, soția divorțează de el ,acesta găsește refugiu în pasiunea pentru fotografie.

  Între contrast total de viața fratelui și a familiei sale, Phoebe duce o viață liniștită alături de Caroline, aceasta se luptă pentru ca fata să intre într-un program de învățământ normal, chiar dacă suferea de Sindromul Down și să nu ducă lipsă de nimic.

  David reușete să reia legătura cu Caroline, îi trimite bani, pe care aceasta îi păstrează pentru Phoebe, dar nu are curaj să îi scrie înapoi de teamă să nu o piardă pe fată.

  Sfârșitul cărții e unul destul de brusc, Norah și Paul află adevărul despre Phoebe în cele din urmă, nu vă spun cum, ca să nu stric misterul. Cert e că Phoebe dorește cu toată ființa ca la maturitate să ducă o viață de om normal și să nu depindă de nimeni, luptă pentru asta, la fel cum lupta și cu problemele de inimă în copilărie.

  

   Mirosul Lumii - Radhika Jha

Mi-a placut enorm si nu o sa va spun nimic despre ea , am gasit insa cateva  opinii editoriale care spun indeajuns  .

" Scrisul ei este stralucitor, necenzurat, senzual. Alaturi de ea, poti redescoperi Parisul, frumusetea lui, farmecul si capcanele lui, cu un ochi hoinar, ochiul celuilalt, un strain caruia i-ar placea un ragaz de o clipa departe de mirosul exilului.“ - Le Figaro 

 „O carte de debut fascinanta, presarata cu pasaje filosofice pe care le descoperi ca pe acele monede din prajiturile de Craciun, asemeni romanului Vagabond prin Paris si Londra al lui Orwell.“ - India today

„Probabil nici un indian de la Ruskin Bond incoace n-a mai folosit o limba engleza atat de frumoasa.“ - The Statesman

      Mandrie si prejudecata –Ausin Jane

Cum il faci pe Cupidon animalul tau de companie – Pera Novacovici

      Frumoasele Straine –Mircea Cartarescu

      Scrisori pentru ficele mele – Elizabeth Noble 

O zi – David Nicholas

 

Ai toata viata inainte – Gary Romain 

       La vie devant soi este o carte frumoasa. Este o carte superba. Este o carte minunata. As putea enumera o multime de superlative si tot nu as putea demonstra cat este de importanta aceasta carte pentru iubitorul de literatura. Eu am citit-o razand si plangand in acelasi timp. Nu mi-am putut stapani emotiile, pentru ca este un roman care te trage inlauntrul sau, care nu iti permite sa ramai rece si indiferent, care iti demonteaza capacitatea de analiza si te atinge in strafundurile sufletului. ( dupa un review de Laura Magureanu )

Invingatorul este intotdeauna singur- Paulo Coehlo

Am mai scris ceva despre cartea asta intr un alt post aici pe blogg .. o sa las cateva citate mai jos si o recomand , it is a MUST read !

Sindromul celebritatii. Cand oamenii uita cine sunt si incep sa creada in ceea ce altii spun despre ei. Superclasa, visul tuturor, lumea fara umbre si fara tenebre, unde cuvantul “da” serveste drept raspuns la toate cererile.

A inteles ca, orice ar crede lumea, puterea inseamna sclavia cea mai neagra. Cand ajungi aici, nu mai vrei sa iesi. Totdeauna exista un nou pisc de cucerit. Totdeauna exista un concurent de invins sau de deposit.

Oamenii se inchid in lumile lor egoiste, fac planuri care nu-l includ si pe aproapele lor, cred ca planeta nu e decat un teren care trebuie exploatat, isi urmeaza instinctele si dorintele fara a se sinchisi de binele comun.

Toti indeplinim un scop prin crearea noastra, ce se numeste Dragoste. Dar aceasta nu trebuie sa fie concentrata numai asupra unei persoane- este raspandita in toata lumea si asteapta sa fie descoperita. Lupta sa gasesti dragostea asta. Ceea ce a fost nu se va mai intoarce. Ceea ce va veni asteapta sa fie descoperit.

     Lolita- Vladimir Nobokov

“ Lolita, lumină a vieţii mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-li-ta: vârful limbii execută o mişcare în trei timpi, coborând pe vălul palatin ca să atingă, la timpul trei, dinţii. Lo. Li. Ta. Dimineaţa, era Lo, pur şi simplu Lo. Cum stătea în picioare, un metru cincizeci în şosete. Era Lola, când purta pantaloni pescăreşti. Era Dolly, la şcoală. Dolores era ea în împrejurări oficiale. Dar, în braţele mele, era întotdeauna Lolita.”

 

     Noi suntem zeite – Alice Nastase

"  Te iubesc atât de mult, încât pot sa renunţ la tine. E singurul fel în care mai pot pãstra iubirea aceasta enormã, întreagã, în inima mea. " 

Let’s Talk about Kevin - Lionel Shriver

O carte brutal de onesta, o investigatie psihologica si filosofica a culpabilitatii, “Trebuie sa vorbim despre Kevin” este, in primul rand, o provocare de ordin psihologic implicand organic cititorul care va sfarsi prin a reflecta la probleme precum violenta, indiferenta si vina. Cine trebuie pana la urma sa vorbeasca despre Kevin? Poate ca noi toti.

   Martora – Nora Roberts

   Umbra – Adrian Nuta 

   Madam Bovary - Gustave Flaubert

   Viata de Rezerva – Jodi Picault ( inca mai trag de ea … citesc foarte greu caci ma simt extrem de obosita )

    In asteptare pe raft  sa fie citite pana la sfarsitul anului 2013  am , in ordinea urmatoare :  

   1 .Intre cer si pamant – Moise D

  2. Gol de timp – Moise D

   3.Zapada de primavara - Yukio Mishima 

               si 

 4. Libertatea – Jonathan Franzen  - aceasta este cartea despre care va spuneam ca am citit un review ieri si ca m-a inspirat sa scriu tot acest post . 

Iata cate ceva din articolul citit pe ceascadecultura.ro

“ Libertatea cere scoli inalte in cunoasterea de sine, altfel se transforma in nebunie. Daca nu ai invatat esentialul despre cum functionezi, despre cat de greu de acceptatiti sunt limitele, despre urmarile exceselor emotionale de orice fel, este mai bine sa te lasi pe mainile altora.

Ingradirea de bun simt, normele, rutina te pot transforma intr-un animalut social atat de simpatic incat iti vine sa torci de placere.

Jonathan Franzen se numara printres criitorii care te fac sa te gandesti la propria libertate, la cat si cum si daca ai cultivat-o. Poti sa il lasi uitat intr-un colt de biblioteca din lipsa de timp, chef sau rabdare (pentru ca da, este si destul de stufos), dar intr-o zi tot va veti cunoaste. Si discutiile dintre voi vor fi interminabile.

Dupa ce ii vei devora romanele te vei simti atat satisfacut, cat si trist, extrem de trist. Incepe sa iti dea tarcoale tristetea aceea duioasa, nostalgica, meditativa, motivanta.

Libertate, ultimul sau roman, aparut la Editura Polirom in 2011, desi are un happy-end-ing, este de fapt o carte despre tristete, despre libertatea prost inteleasa, despre abuzul de libertate, despre singuratate, despre ratare, depre nevoia viscerala de dependente, despre dragostea cu potential autodistructiv, despre iertarea nostalgica. Personajele centrale ale cartii, Patty si Walter Berglund reprezinta impreuna modelul tipic al unei familii din Midwest, care desi traieste intr-o oarecare prosperitate materiala, gusta profund din dezamagirile si monotonia unei vieti asezate, fara provocari majore.

Pana la final Libertate, romanul lui Jonathan Franzen cere, pagina cu pagina, un raspuns la intrebarea “cum ar fi mai bine sa imi traiesc viata?” Asa ca, dupa ce termini de citit cartea, te regasesti pe sine pentru cateva ore sau chiar zile nelinistit, agitat si extrem de greu de multumit.

Iti vine sa iti torni un pahar de vin si sa te reimprietenesti cu tine, sa apesi pe intrerupator desi nu ti-e somn si sa vezi cat rezisti pe intuneric cu gandurile tale, sa iti testezi, clasifici si diagnostichezi dependentele, sa iti numeri alegerile egoiste si cele facute din dragoste si duiosie pentru altcineva, sa iti pui termometrul sub bratul propriei furii, sa iti privesti in ochi mandria si greselile facute pe socoteala ei, sa te accepti ca fiind liber sau supus. “ 

Acestea sunt cartile pe care sper sa reusesc sa le termin anul acesta  , sigur ma v-a ajuta mult concediul si calatoria cu avionul , masina si tot asa ..

Cred ca o sa fac un alt post cu Lista cartilor dorite  in 2014 , deci … To be continued .

 “ Există două tipuri de cititori: cei care citesc ca să-și amintească și cei care citesc ca să uite ” - William Lyon Phelps

Cu drag ,

Anca Tunaru

Dragele mele umbre !

Imi petrec timp cu voi astfel incat sa ajung la dorintele inimii mele . Daca tot v-am creat , adoptat, neglijat , ignorat ..daca voi tot ati tipat si v-ati ingrasat ... mai bine ar fi sa facem treaba buna impreuna ! 

Ma tot dau cu binisoru pe langa cateva din umbrele mele aflate .. sigur mai am multe pitite mult prea bine in adancurile orasului Pitesti , mahhaaa  glumesc ! Dar s-a inteles , in adancul sufletului meu sunt umbre zdruncinate ; Si in sufletul tau si al tau si al vostru al tututror sunt umbrele voastre nestiute , ascunse inca din primii ani de viata . Dar e mult de povestit despre cine sunt , cum s-au format si ce vor . Am mai povestit despre cartea lui Adrian Nuta – Umbra , explica bine el acolo ce si cum . Sigur ca termenul de Umbra  este  introdus de psihiatrul Carl Gustav Jung, si simbolizează tot ceea ce în noi este inconştient, reprimat, nedezvoltat şi negat, toate aspectele întunecate ale fiinţei noastre . Se referă la acele părţi ale personalităţii noastre care au fost respinse din cauza fricii, a ignoranţei, a ruşinii sau a lipsei de iubire. Explicaţia de bază dată umbrei a fost „umbra este persoana care ai prefera să nu fii”.

Fenomenul esenţial al umbrei este proiecţia – prin care negăm părţi cruciale din noi înşine, dându-le de-o parte.
„Nu devii iluminat, închipuindu-ţi imagini de lumină”, a spus Jung „ci conştientizând întunericul”. Fiecare dintre noi vede oamenii în mod diferit, deoarece fiecare proiectează asupra lor aspecte din el însuşi.
Umbra ta, ceea ce este reflectat înapoi la tine, de către oamenii din viaţa ta, este partea în stare latentă din personalitatea ta, este o cutie de comori nedeschisă, un potenţial neexprimat.

Noi nu vedem decât ceea ce suntem noi.
Proiecţia este un transfer involuntar asupra altora al comportamentului nostru inconştient, astfel încât ni se pare că aceste caracteristici există cu adevărat în ceilalţi oameni. Când suntem neliniştiţi în privinţa emoţiilor noastre sau a unor părţi de neacceptat din personalitatea noastră, noi atribuim aceste trăsături obiectelor exterioare şi altor oameni – din cauza unui mecanism de apărare. De exemplu, când nu avem prea multă îngăduinţă faţă de ceilalţi, suntem dispuşi să le atribuim lor acest sentiment al propriei noastre inferiorităţi. Bineînţeles că întotdeauna există o circumstanţă care facilitează proiecţia. Anumite caracteristici imperfecte din alţi oameni activează anumite aspecte din noi înşine care cer să li se dea atenţie. Prin urmare, proiectăm asupra altor oameni tot ceea ce nu ne asumăm în ceea ce ne priveşte. 
De exemplu, dacă ne negăm mânia sau nu ne place că o avem, vom atrage oameni furioşi în viaţa noastră. Vom inhiba propriile noastre sentimente de furie şi îi vom judeca cei care sunt furioşi. Întrucât ne minţim pe noi înşine în privinţa propriilor noastre sentimente interioare, singura cale prin care le putem găsi este să le vedem în alţii. Ceilalţi oameni ne oglindesc emoţiile şi sentimentele ascunse, ceea ce ne permite să le recunoaştem şi să le recuperăm.
În mod instinctiv, ne dăm înapoi din faţa propriilor noastre proiecţii negative. E mai uşor să examinăm lucrurile de care suntem atraşi, decât cele care ne provoacă repulsie. Dacă eu sunt insultată de aroganţa ta, asta se întâmplă deoarece eu nu-mi accept propria mea aroganţă. Aceasta se referă fie la aroganţa pe care o dovedesc acum în viaţă şi nu o văd, fie la aroganţa pe care neg că aş fi capabilă să o dovedesc în viitor. Dacă sunt jignită de aroganţă, trebuie să privesc mai atent toate perioadele din viaţa mea şi să-mi pun următoarele întrebări: „Când am fost arogantă în trecut? Sunt arogantă acum? Aş putea fi arogantă în viitor?” Bineînţeles că ar fi o aroganţă din partea mea să răspund negativ la toate aceste întrebări, fără să mă privesc cu adevărat, sau fără să-i întreb pe ceilalţi dacă m-au văzut vreodată manifestându-mi aroganţa. Până şi a judeca pe altcineva înseamnă aroganţă. Prin urmare, este clar că noi toţi avem capacitatea de a fi aroganţi. Dacă eu îmi accept aroganţa, nu mă va mai deranja aroganţa altcuiva. O voi observa, dar nu mă va afecta. Comportamentul altcuiva îţi produce un şoc emoţional, numai atunci când te minţi pe tine însuţi sau urăşti un anumit aspect din tine. 
Indignarea noastră referitoare la comportamentul celorlalţi este legată, de obicei, de un aspect nerezolvat din noi înşine. Dacă am asculta tot ceea ce ne iese pe gură când vorbim cu alţii, când îi judecăm sau le dăm sfaturi, am lua totul înapoi şi ni le-am spune nouă înşine. Ne proiectăm asupra altora propriile defecte. Spunem altora ceea ce ar trebui să ne spunem nouă înşine. Când îi judecăm pe alţii, ne judecăm pe noi înşine. Ceea ce faceţi şi ceea ce spuneţi nu este accidental. Cheia este să înţelegem că nu există nimic din ceea ce putem vedea sau percepe – şi care noi să nu fim. Dacă nu am avea o anumită calitate, nu am putea-o recunoaşte în altul. Dacă eşti inspirat de curajul altuia, aceasta este o reflectare a curajului care se află în tine. Dacă tu crezi că cineva este egoist, poţi să fii sigur că şi tu eşti în stare să dai dovadă de acelaşi egoism. Deşi aceste trăsături nu sunt exprimate tot timpul, fiecare dintre noi are capacitatea de a manifesta orice trăsătură pe care o vede. 

Noi nu proiectăm asupra altor oameni numai trăsăturile noastre negative; le proiectăm şi pe cele pozitive. Dacă vrei să fii ca alţii, motivul este că ai în tine capacitatea de a fi ca ei. Dacă eşti vrăjit de megastaruri şi cheltuieşti timp şi bani citind despre viaţa lor, găseşte în tine însuţi acel aspect pe care-l iubeşti în ei. Când nu trăieşti la nivelul potenţialului tău, este uşor să proiectezi trăsăturile tale pozitive asupra acelor oameni care trăiesc la nivelul potenţialului lor. Când vei începe să-ţi duci la îndeplinire propriile tale vise şi idealuri, vei fi mai puţin interesat de ceea ce fac alţi oameni. Fiecare dintre noi simte nevoia de a deveni propriul său erou. Singurul mod de a face acest lucru este prin a lua înapoi acele părţi din noi care sunt conectate la altcineva, părţile din noi la care am renunţat. 
Atâta timp cât negăm existenţa în noi înşine a unor anumite trăsături, continuăm să perpetuăm mitul că alţii au ceva ce noi nu avem. Atunci când admirăm pe cineva, aceasta este o ocazie de a găsi încă un aspect al nostru înşine. Trebuie să luăm înapoi atât proiecţiile pozitive, cât şi proiecţiile negative. Trebuie să ne debranşăm de la ceilalţi, să scoatem ştecherele şi să ne branşăm la noi înşine. Până când nu suntem în stare să ne retragem propriile noastre proiecţii, ne este imposibil să ne vedem potenţialul real şi să trăim experienţa totalităţii lui cine suntem noi cu adevărat. 
În această lume holografică, toţi ceilalţi sunt tu şi tu întotdeauna vorbeşti cu tine însuţi. Atunci când foloseşti un cuvânt denigrator pentru cineva care a făcut o greşeală, opreşte-te şi gândeşte-te dacă nu ai putea folosi acelaşi cuvânt şi pentru tine. Dacă eşti cinstit, răspunsul va fi în mod invariabil afirmativ. Lumea este o oglindă uriaşă, care întotdeauna reflectă părţi din noi înşine. 

M-am apucat sa invat limba Spaniola de ceva timp . Ascult multe podcasturi , multa muzica si citesc bloguri in limba aceasta frumaosa ; m-am gandit ca si poemul acesta desavarsit suna f bine in Spaniola . 

Dar versiunea in Romana are prioritate . 

Casa de Oaspeti 

A fi om e o casa de oaspeti. In fiecare dimineata un nou venit.
Fericirea , depresia, josnicia ,  un moment de constiinta vine ca un vizitator neasteptat.
Intampina-i si primeste-i cu bucurie pe toti! Chiar daca sunt o multime de amaraciuni, ce-ti devasteaza  cu violenta casa de toata mobila, totusi, trateaza fiecare oaspete onorabil. El te-ar putea elibera pentru o noua incantare.
Gandul rau, rusinea, rautatea, asteapta-i la usa razand, si invita-i inauntru.
Fii recunoscator pentru oricine vine, pentru ca fiecare a fost trimis ca un ghid de dincolo.
~ de Jelaluddin Rumi ~

La casa de huespedes 

“El ser humano es similar a una casa de huéspedes.

Cada día llega alguien nuevo a su puerta;

Una alegría, una decepción,

algo doloroso, un momento de consciencia,

se presentarán como visitantes inesperados.

Dales la bienvenida y acógelos a todos.

Incluso si es una muchedumbre de preocupaciones

la que vacía tu casa de sus muebles,

trata a cada huésped honorablemente,

ya que podría estar vaciándote para una nueva delicia.

Ve a la puerta de entrada

y recibe con una sonrisa al pensamiento oscuro,

a la vergüenza, a la malicia, e invítales a pasar.

Sé agradecido con cualquiera que venga,

porque cada uno ha sido enviado como guardián del más allá.”

Poate pentru ca in copilarie imi doream sa fiu dansatoare de flamenco si nu m-au lasat parintii , astfel ca se manifesta acum umbra mea cu volane multe si rosii .

Abrazos fuertes para todos !



 
Sursa :
http://puterea-mintii.ro/efectul-umbrei-si-proiectia/